Conferința Reperul nostru: România europeană aduce laolaltă patru planuri de expertiză: națională și europeană, respectiv din domeniul public și din cel privat, alături de experți în politici publice, pentru a oferi o perspectivă românească și regională asupra provocărilor cu care Europa deja se confruntă.

La 16 ani de la aderare, a venit momentul ca România să aibă mai mult curaj pe scena europeană și să-și asume rolul și responsabilitățile ce-i revin ca al șaselea cel mai mare stat al Uniunii Europene. De 16 ani suntem prezenți în Europa cu drepturi depline, iar români și românce au ocupat și ocupă poziții importante în instituțiile europene. Când discutăm despre Uniunea Europeană, discutăm despre noi înșine. După 16 ani, perioada de „acomodare” s-a încheiat - România trebuie să treacă de la simpla aplicare a deciziilor europene la elaborarea lor proactivă; să se transforme dintr-un stat care se situează întotdeauna pe margine într-unul care dă dovadă de viziune, ia inițiativa, propune reforme și construiește majorități la nivel european.

O astfel de abordare e cu atât mai necesară cu cât anul viitor, angajamentul european al României va fi testat în mod repetat în diferitele runde de alegeri: europarlamentare, locale, legislative și prezidențiale. De data aceasta, forțele pro-europene nu se mai bucură de consens social și politic. Crizele succesive din ultimii ani au măcinat încet, dar sigur, percepția pozitivă a românilor despre Uniunea Europeană și au creat teren fertil pentru discursul anti-european: atât la dreapta, unde și-au făcut loc mișcările naționaliste și suveraniste, cât și la stânga, unde se profită în mod populist de discursul eurosceptic. Extinderea și adâncirea integrării europene au ajuns să fie portretizate ca principalele motive din spatele tuturor așa-ziselor neajunsuri sau eșecuri din ultima vreme.

Ne aflăm în cea mai prosperă perioadă a istoriei noastre datorită aderării la Uniunea Europeană. Totuși, mai mult de o treime din populația României trăiește în condiții de sărăcie și excluziune socială. România săracă și cea bogată trag în direcții diferite, dezbinate nu numai de prăpastia economică, dar și de inabilitatea liderilor români de a crea unitate, solidaritate și consens. Avantajați de polarizarea socială, politicienii nu au pregătit un plan de țară pentru reducerea inegalităților și clădirea punților între cele două fețe ale României. Perioada de tranziție pe care o traversăm ne oferă însă oportunitatea să construim o economie care funcționează pentru toți. Tranziția digitală și cea verde pot reactiva părți întregi de societate, uitate și abandonate și, în același timp, să stimuleze sectorul antreprenorial, deschizând noi căi de dezvoltare pentru economia românească. Mai mult, în coordonare cu statele membre, Uniunea dorește crearea unei Zone europene a educației și a unei Uniuni a sănătății - România poate profita de aceste noi instrumente pentru a-și reduce și mai mult decalajele și oferi, în sfârșit, servicii publice de calitate.

Dubla tranziție va eșua cu siguranță în absența unor instituții puternice la nivel național și european. Ultimul deceniu ne-a arătat că nu mai putem lua de la sine înțeles democrația liberală, statul de drept sau libertatea presei în multe state membre. Cetățenii acestora trebuie să demonstreze că vor să trăiască într-o Europă care-și respectă propriile valori, respinge autocrația și extremismul. Pe de altă parte, și Uniunea are nevoie de o arhitectură instituțională care reprezintă mai bine cetățenii, revitalizează democrația europeană și deblochează decizii cruciale. În același timp, nu mai putem concepe viitorul Uniunii fără Republica Moldova, Ucraina sau Balcanii de Vest, dar nici nu ne putem imagina că o Uniune de 30, 33 sau 35 de state membre ar putea funcționa cu instituțiile din prezent. Pentru prima oară în istoria sa, România are oportunitatea să influențeze direct fața continentului, cu consecințe directe pentru toți cetățenii europeni.

Le-am transmis sutelor de cetățeni, antreprenori și reprezentanți ai societății civile care cred în România europeană, strânși astăzi la București, că a venit momentul să alegem un proiect prezidențial serios, nu doar „răul cel mai mic”. Un proiect politic care să strângă laolaltă forțele politice responsabile și oamenii care vor să facă echipă, fie că intră într-un partid fie că nu.

Am făcut partidelor din opoziția democratică și pro-europeană o propunere: haideți ca înainte să ne prezentăm candidaturile oficiale la alegerile prezidențiale, să organizăm alegeri primare deschise și pentru cei care sunt în partidele care ne susțin, dar și pentru cei care așteaptă un proiect, o alternativă, care așteaptă să vadă că se întâmplă ceva structurat, coerent și cu viziune și nu sunt neapărat înregimentați politic.

Nu fac această propunere pentru că nu am curajul să îmi asum o candidatură. Ba din contră, îmi asum o astfel de candidatură și nu mă sfiesc să spun și ce cred eu că ar trebui să facă mai bine următorul președinte sau următoarea președintă.